Asta e, din pacate lucrez in presa si asta imi ocupa tot timpul de lucru, ba chiar si o parte din weekend, respectiv duminica. Am aproape un an de zile de cand sunt la acest ziar si tot nu reusesc sa ma obisnuiesc cu acest program. Duminica e duminica, fratilor si oricat ai vrea sa crezi ea cade intr-o zi de vineri, pur si simpul nu se poate.
Partea si mai naspa e ca nu pot sa spun acelasi lucru despre zilele de vineri care acum sunt libere pentru mine. Cu ele m-am obisnuit destul de repede si chiar nu deranjeaza pe nimeni, spre deosebire de duminicile la serviciu, cand las in urma acasa un cor de bocete din partea fetitelor mele.
Drept, pentru care m-am hotarat. Gata, nu se mai poate, trebuie sa-mi gasesc un serviciu cu weekend de trei zile, de vineri pana duminica! Am si un argument corporatist foarte puternic pentru asta. In loc sa cer o majorare salariala pe care patronatul nu poate sa o accepte din motive de buget, cer o zi bonus in plus. Nu?!
UPDATE1: Si de ce ar fi asa important un weekend?! Pentru ca, de exemplu, nu stiu altii, dar eu in acest weekend, mai precis vineri, inainte de marea repetitie a summitului NATO, am fost cu fetele mele si sotia la Teren, langa Padure, unde am plantat primii copacei. Un mar, un par si un cais, de toata frumusetea. A fost o zi absolut fantastica, la care am visat ani de zile si nopti!!!
UPDATE2: Iar apropos de summitul NATO de la Bucuresti, stau stramb si ma intreb drept, de ce e musai sa fie in Capitala cu cel mai infernal trafic auto din tara, si printre cele mai nenorocite din regiune? De ce nu se face acest summit la Neptun, ca e plina plaja de hoteluri goale, numa’ bune pentru sefi de stat si de guvern?!
